îniepta

înieptá vb. (sil. -iep-), ind. prez. 1 sg. îniépt, 3 sg. şi pl. îniáptă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNIEPTÁ, îniépt, vb. I. (Rar şi înv.) tranz. A arunca, a (a)zvârli. (din lat. iniectare (Candrea-Densuşianu; DAR); după Tiktin şi Pascu, din aiepta, cu schimbarea prefixului)

Trimis de tavi, 08.05.2006. Sursa: DER



înieptá, înieptéz, vb. I (reg.) 1. a (se) repezi, a (se) împinge, a (se) arunca cu năvală, a (se) aiepta. 2. (refl.) a-şi lua avânt. 3. (refl.) a se opinti, a se încerca.

Trimis de blaurb, 14.06.2006. Sursa: DAR



înieptá (înieptát, înieptát), vb. – A arunca, a lansa. lat. iniectāre (Candrea-Dens., 865; DAR); după Tiktin şi Pascu, Beiträge, 17, de la aiepta, cu schimbare de pref. Cuvînt rar, înv.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER