contribuábil — s. m. (sil. bu a ), pl. contribuábili … Romanian orthography
birnic — BÍRNIC, Ă, birnici, ce, s.m. şi f. (înv.) Persoană care era supusă la bir; p. gener. Contribuabil. – Bir + suf. nic. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BÍRNIC s. contribuabil, subiect, impozabil, (înv.) dajnic, dăjdiar, liude, mode.… … Dicționar Român
dajnic — DÁJNIC, Ă, dajnici, ce, adj., s.m. şi f. (înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. nic. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… … Dicționar Român
ruptaş — RUPTÁŞ, ruptaşi, s.m. Contribuabil care, plătind darea numită ruptă, era scutit de orice bir. – Ruptă + suf. aş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ruptáş s. m., pl. ruptáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
ablas — ablás ( şi), s.m. – (Olt.) În sec. XVIII, localnic, contribuabil, cap de familie. < germ. Ablass indulgenţă . Cuvînt introdus de ocupaţia austriacă în Oltenia (1718 1739). Trimis de blaurb, 26.08.2006. Sursa: DER … Dicționar Român
bir — BIR, biruri, s.n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale româneşti de la ţărani şi meşteşugari; p. gener. (pop.) impozit. ♢ expr. A da bir cu fugiţii = a dispărea, a fugi (în mod laş) dintr un loc. 2. (înv.) Tribut. – Din magh. bér.… … Dicționar Român
capitaţie — CAPITÁŢIE, capitaţii, s.f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 capitáţie s. f. (sil. ţi e), art. capitáţia (sil … Dicționar Român
cislă — CÍSLĂ, cisle, s.f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunităţi dintr o sumă plătită cin comun; repartizare a dărilor fixată de obştea satului, proporţional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat… … Dicționar Român
dajdie — DÁJDIE, dajdii, s.f. (înv.) Impozit, dare, bir. [pl. şi: dăjdii] – Din sl. dažda. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÁJDIE s. v. bir, dare, impozit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dájdie s … Dicționar Român
