capitaţie

CAPITÁŢIE, capitaţii, s.f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio.

Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98



capitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. capitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. capitáţiei; pl. capitáţii, art. capitáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CAPITÁŢI//E capitaţiei f. (în evul mediu) Impozit perceput sub formă de cote fixe pe fiecare cap de locuitor. [art. capitaţia; G.-D. capitaţiei; Sil. -ţi-e] /<lat. capitatio, capitaţieonis, fr. capitation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CAPITÁŢIE s.f. (ist.) Impozit feudal care se plătea pe cap de locuitor. [gen. -iei, var. capitaţiune s.f. / cf. fr. capitation < lat. caput – cap].

Trimis de LauraGellner, 03.12.2004. Sursa: DN



CAPITÁŢIE s. f. (în sclavagism, la romani şi în feudalism) impozit care se plătea pe cap de contribuabil. (< fr. capitation, lat. capitatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN