- dajnic
- DÁJNIC, -Ă, dajnici, -ce, adj., s.m. şi f. (înv.) (Persoană) care plătea dajdie; birnic, contribuabil. – Dajdie + suf. -nic.Trimis de ionel_bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DÁJNIC s. v. birnic, contribuabil, subiect impozabil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedájnic adj. m., s. m., pl. dájnici; f. sg. dájnică, pl. dájniceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDÁJNI//C dajnicci m. înv. Persoană obligată să plătească dajdie. /dajdie + suf. dajnicnicTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.