cislă

CÍSLĂ, cisle, s.f. (În orânduirea feudală) 1. Cotă-parte de bir care revenea unei persoane sau unei comunităţi dintr-o sumă plătită cin comun; repartizare a dărilor fixată de obştea satului, proporţional cu averea fiecăruia. 2. Întrunire, sfat (sătesc), adunat de obicei pentru stabilirea cislei (1). – Din sl. čislo "număr".

Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX '98



CÍSLĂ s. v. număr, sumă.

Trimis de siveco, 02.10.2007. Sursa: Sinonime



císlă s. f., g.-d. art. císlei; pl. císle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CÍSL//Ă cislăe f. înv. 1) Cotă-parte de impozit repartizată proporţional de obştea satului. cislă a cărăuşilor. 2) Adunare obştească pentru stabilirea părţii de impozit ce revenea fiecărei persoane. ♢ A face cislă a ţine sfat. /<sl. ţislo

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



císlă (císle), s.f. – 1. (înv.) Număr, cantitate. – 2. Socoteală. – 3. Cotă, procent parte. sl. čislo "număr" (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 57). – Der. cislaş, s.n. (contribuabil); cislui, vb. (a fixa preţul, a estima; a împărţi, a fixa cota; a discuta, a dezbate); cisluială, s.f. (fixare a unui pret; împărţire); cisluitor, s.m. (perceptor). Toate cuvintele sînt învechite.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER