conotaţie

conotaţie: CONOTÁŢIE, conotaţii, s.f. (lingv.) Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experienţa personală, din context. ♦ Semnificaţie. – Din fr. connotation.

Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

conotaţie s. f., pl. conotáţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CONOTÁŢI//E conotaţiei f. Totalitate a sensurilor colaterale ale unui cuvânt în raport cu sensul lui principal. [art. conotaţia; G.-D. conota-ţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. connotation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONOTÁŢIE s.f. 1. (log.) Complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete. 2. (lingv.) Sens al unui cuvânt sau al unei expresii care deviază valoarea denotativă, sensul obişnuit şi care depinde uneori de context, de condiţii locale şi sociale. [gen. -iei, var. conotaţiune s.f. / < fr. connotation].

Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DN

CONOTÁŢIE s. f. 1. (log.) ansamblul caracteristicilor unui obiect; complex de caractere care aparţin unei situaţii concrete. 2. totalitatea sensurilor colaterale ale unui cuvânt care deviază valoarea denotativă. ♢ semnificaţie. (< fr. connotation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем написать реферат

conotativ — CONOTATÍV, Ă, conotativi, e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar faţă de denotaţia cuvântului; care este rezultat din experienţa personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotaţii. – Din fr. connotatif. Trimis … Dicționar Român
nuanţă — NUÁNŢĂ, nuanţe, s.f. 1. Fiecare dintre varietăţile unei culori, determinată de compoziţia sa cromatică. ♦ p. gener. Culoare. 2. fig. Diferenţă foarte mică între aspecte sau lucruri de acelaşi gen; varietate de manifestare a unei acţiuni, a unui… … Dicționar Român
conota — conotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. conoteáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CONOTÁ vb. tr. a semnifica prin conotaţie. (< fr. connoter) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa … Dicționar Român
conotaţiune — CONOTAŢIÚNE s.f. v. conotaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN … Dicționar Român
deconota — deconotá vb., ind. prez.1 sg. deconotéz, 3 sg. şi pl. deconoteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. deconotéze; ger. deconotând … Dicționar Român
semnificaţie — SEMNIFICÁŢIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc. 2.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias