- conota
- conotá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. conoteázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONOTÁ vb. tr. a semnifica prin conotaţie. (< fr. connoter)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
conota
Look at other dictionaries:
conotaţie — CONOTÁŢIE, conotaţii, s.f. (lingv.) Sens suplimentar (faţă de denotaţie) al unui cuvânt adesea figurat, rezultat din experienţa personală, din context. ♦ Semnificaţie. – Din fr. connotation. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
deconota — deconotá vb., ind. prez.1 sg. deconotéz, 3 sg. şi pl. deconoteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. deconotéze; ger. deconotând … Dicționar Român
conotativo — adj. 1. Relativo a conotação. 2. Que conota ou se usa para conotar. 3. [Linguística] Que apresenta conotação. ‣ Etimologia: latim medieval connotatus, particípio de connoto, are, conotar + ivo … Dicionário da Língua Portuguesa
