semnificaţie

semnificaţie
SEMNIFICÁŢIE, semnificaţii, s.f. 1. Conţinut semantic al unui cuvânt; înţeles, sens, accepţie. ♦ (În semiotică) Funcţie a semnelor de a reprezenta ceva independent de ele; denotaţie. ♦ Valoare simbolică a unui lucru; înţeles, noimă, tâlc. 2. Însemnătate, importanţă, valoare (a unui fapt, a unui obiect etc.). [var.: semnificaţiúne s.f.] – Din fr. signification (după semn).
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

SEMNIFICÁŢIE s. 1. (lingv.) accepţie, conţinut, însemnare, înţeles, sens, valoare, (rar) semantică, semantism, (înv.) noimă, simţ, tâlc. (semnificaţie unui cuvânt.) 2. (SEMIOTICĂ) denotaţie. (semnificaţie şi conotaţie.) 3. înţeles, raţiune, rost, sens, tâlc, (înv. şi pop.) meşteşug, (pop.) noimă, (Mold. şi Munt.) merchez, (înv.) tocmeală. (Ce semnificaţie are această afirmaţie?) 4. înţeles, mesaj, sens, tâlc, (înv.) socoteală. (semnificaţie adâncă a unei poezii.) 5. sens, tâlc, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi semnificaţieii noi.) 6. importanţă, însemnătate, sens, valoare, (fig.) preţ. (ă actului Unirii.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

semnificáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. semnificáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. semnificáţiei; pl. semnificáţii, art. semnificáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 09.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

SEMNIFICÁŢI//E semnificaţiei f. 1) Conţinut semantic al unui cuvânt al unei forme gramaticale sau al unei construcţii; accepţie. 2) Valoare simbolică a unui fapt sau a unui lucru. [G.-D. semnificaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. signification
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SEMNIFICÁŢIE s.f. 1. Înţeles, conţinut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepţie; denotaţie. 2. Ceea ce lasă să se întrevadă ceva. 3. Însemnătatea, valoarea unui lucru. ♦ Mesaj (3). [gen. -iei, var. semnificaţiune s.f. / cf. fr. signification].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SEMNIFICÁŢIE s. f. 1. înţeles; conţinut semantic al unui cuvânt, al unui semn; sens, accepţie; denotaţie. 2. însemnătate, importanţă, valoare a unui lucru. ♢ mesaj (3). (după fr. signification)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • semnificáţie — s. f. (sil. ţi e), art. semnificáţia (sil. ţi a), g. d. art. semnificáţiei; pl. semnificáţii, art. semnificáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • sens — SENS, sensuri, s.n. 1. Înţeles (al unui cuvânt, al unei expresii, al unei forme sau al unei construcţii gramaticale); semnificaţie. ♦ (În semiotică) Înţelesul unui semn. ♦ Conţinut noţional sau logic. Îmi spui cuvinte fără sens. 2. Temei… …   Dicționar Român

  • denotaţie — DENOTÁŢIE, denotaţii, s.f. 1. (Log (logic).) Sferă. 2. (lingv.) Semnificaţie. – Din fr. dénotation. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DENOTÁŢIE s. 1. v. sferă. 2. v. semnificaţie. Trimis de siveco, 13.09.200 …   Dicționar Român

  • tâlc — TÂLC, tâlcuri, s.n. (pop.) 1. Înţeles2, sens, rost, semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu tâlc = cu subînţeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaţie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ♢ expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – …   Dicționar Român

  • înţeles — ÎNŢELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înţeles = fără îndoială, sigur. – v. înţelege. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNŢELÉS2, înţelesuri, s.n. Semnificaţie (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ♢ loc. adj …   Dicționar Român

  • gest — GEST, gesturi, s.n. 1. Mişcare a mâinii, a capului etc. care exprimă o idee, un sentiment, o intenţie, înlocuind uneori vorbele sau dând mai multă expresivitate vorbirii. 2. Faptă sau purtare dictată de un anumit scop, de anumite interese, având… …   Dicționar Român

  • accepţie — ACCÉPŢIE, accepţii, s.f. Înţeles, sens, valoare a unui cuvânt, a unui afix etc. [var.: accepţiúne s.f.] – Din fr. acception, lat. acceptio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ACCÉPŢIE s. v. sens. Trimis de siveco, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • categorematic — CATEGOREMÁTIC, Ă, categorematici, ce, adj. (log.; despre termeni) Care are o semnificaţie prin el însuşi. – Din fr. catégorématique. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  categoremátic adj. m., pl. categoremátici; f …   Dicționar Român

  • echivalent — ECHIVALÉNT, Ă, echivalenţi, te, adj., s.n. I. adj. (Adesea substantivat) Care are aceeaşi valoare, acelaşi efect, aceeaşi semnificaţie sau acelaşi sens cu altceva. ♦ (Despre figuri geometrice) Care are aceeaşi suprafaţă sau acelaşi volum cu altă… …   Dicționar Român

  • echivalenţă — ECHIVALÉNŢĂ, echivalenţe, s.f. 1. Egalitate de valoare, de semnificaţie, de sens; calitatea a ceea ce este echivalent. ♢ Examen de echivalenţă = examen pe care trebuie să l treacă acela care cere recunoaşterea, cu drepturi egale, a unei diplome… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”