- tâlc
- TÂLC, tâlcuri, s.n. (pop.) 1. Înţeles2, sens, rost, semnificaţie. ♢ loc. adv. Cu tâlc = cu subînţeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicaţie. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ♢ expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ.Trimis de LauraGellner, 02.10.2007. Sursa: DEX '98TÂLC s. 1. v. semnificaţie. 2. v. mesaj. 3. semnificaţie, sens, (fig.) preţ. (Iscat-am frumuseţi şi tâlcuri noi.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTÂLC s. v. accepţie, comentariu, conţinut, fabulă, interpretare, însemnare, înţeles, semnificaţie, sens, tălmăcire, tâlcuire, valoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetâlc s. n., pl. tâlcuriTrimis de siveco, 02.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficTÂLC tâlcuri n. 1) Înţeles profund, ascuns; noimă; subînţeles. ♢ Om cu tâlc om priceput. Fără tâlc fără noimă; fără rost. A nu avea nici un tâlc a fi complet lipsit de sens. 2) Învăţătură exprimată alegoric; poveste moralizatoare; parabolă. ♢ A vorbi în tâlcuri a vorbi figurat; a vorbi în pilde. /<sl. tlukuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtîlc (-curi), s.n. – 1. Interpretare. – 2. Comentariu, explicaţie. – 3. Semnificaţie, sens. sl. tlŭkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 400). – Der. tîlcovanie, s.f. (interpretare, exegeză), înv. din sl. tlŭkovanije; tîlcos, adj. (Basar., povestitor, care istoriseşte cu plăcere); tîlcui, vb. (a interpreta, a explica, a comenta; a traduce), din sl. tlŭkovati; tîlcuitor, s.m. (interpret; exeget).Trimis de blaurb, 10.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.