compromite

compromite
COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr. compromettre, lat. compromittere.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COMPROMÍTE vb. 1. a (se) discredita, (rar) a (se) pierde. (Nu putea compromite cauza revoluţiei.) 2. v. dez-onora. 3. a (se) periclita, a (se) primejdui. (Ploile compromite recolta.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

compromíte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. şi pl. compromítă; part. compromís
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COMPROMÍTE compromít tranz. 1) (persoane, cauze etc.) A face să se compromită; a discredita. 2) A expune unui pericol; a primejdui; a periclita. /<fr. compromettre, lat. compromittere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE COMPROMÍTE mă compromít intranz. A-şi pierde buna reputaţie, admiţând un compromis; a se discredita. /<fr. se compromettre, lat. compromittere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMPROMÍTE vb. I. tr., refl. a face să(-şi) piardă buna reputaţie; a (se) discredita. II. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici. (<lat. compromittere, fr. compromettre)
Trimis de Anonim, 02.12.2005. Sursa: MDN

COMPROMÍTE vb. III. 1. tr., refl. A (se) pune într-o situaţie critică, într-o lumină nefavorabilă; a (se) discredita. 2. tr. A primejdui; a strica, a distruge. [P.i. compromít, perf.s. -isei, part. -is. / < lat. compromittere, cf. fr. compromettre].
Trimis de LauraGellner, 08.04.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • compromíte — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. compromít; conj. prez. 3 sg. şi pl. compromítã; part. compromís …   Romanian orthography

  • compromiţător — COMPROMIŢĂTÓR, OÁRE, compromiţători, oare, adj. Care (poate) compromite pe cineva. – Compromite + suf. ător. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  COMPROMIŢĂTÓR adj. degradant, dezonorant, infamant, înjositor, nedemn, ruşinos, (livr.)… …   Dicționar Român

  • discredita — DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2 …   Dicționar Român

  • compromitere — COMPROMÍTERE, compromiteri, s.f. Acţiunea de a (se) compromite. – v. compromite. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  COMPROMÍTERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (compromitere unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. peri clitare,… …   Dicționar Român

  • murdări — MURDĂRÍ, murdăresc, vb.IV. tranz. şi refl. 1. A (se) face murdar, a (se) umple de murdărie; a (se) păta, a (se) mânji. 2. fig. A (se) compromite, a (se) înjosi, a (se) degrada. – Din murdar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A… …   Dicționar Român

  • cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc …   Dicționar Român

  • compromis — COMPROMÍS1, compromisuri, s.n. Înţelegere, acord bazat pe cedări reciproce; concesie. ♦ Înţelegere între două sau mai multe persoane sau state de a supune unui arbitru rezolvarea litigiului dintre ele. – Din fr. compromis. Trimis de dante,… …   Dicționar Român

  • face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… …   Dicționar Român

  • lega — LEGÁ1, leg, vb. I. I. tranz. 1. A împreuna, a uni strâns (printr un nod, o fundă) capetele de sfoară, de aţă, de sârmă, de lanţ etc. (astfel încât să formeze un tot). ♢ expr. A lega (sau a strânge) băierile de la pungă (sau pungii) = a face… …   Dicționar Român

  • mânji — MÂNJÍ, mânjesc, vb. IV. tranz. şi refl. 1. A (se) murdări, a (se) păta. ♦ tranz. A mâzgăli. ♦ refl. fig. A şi păta onoarea, cinstea. 2. A (se) acoperi cu un strat de..., a (se) unge cu ceva. – Din sl. mazati. Trimis de LauraGellner, 26.05.2004.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”