compromitere

compromitere
COMPROMÍTERE, compromiteri, s.f. Acţiunea de a (se) compromite.v. compromite.
Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COMPROMÍTERE s. 1. discreditare, (rar) discredit. (compromitere unei cauze nobile.) 2. v. dezonorare. 3. peri-clitare, primejduire. (compromitere recoltei de bumbac.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

compromítere s. f., g.-d. art. compromíterii; pl. compromíteri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COMPROMÍTERE s.f. Acţiunea de a compromite şi rezultatul ei; discreditare, primejduire; distrugere. [< compromite].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • dezonorare — ≠ onorare Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEZONORÁRE s. batjocorire, compromitere, necinstire, terfelire, (fig.) întinare, mânjire, mur dărire, pătare, pângărire, profanare, spurcare, (înv. fig.) profanaţiune. (dezonorare memoriei …   Dicționar Român

  • discredit — DISCRÉDIT s.n. (Rar) Pierdere sau micşorare a prestigiului, a consideraţiei, a influenţei, a încrederii de care se bucură cineva sau ceva. – Din fr. discrédit. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISCRÉDIT s. v. compromitere,… …   Dicționar Român

  • discreditare — DISCREDITÁRE s.f. Faptul de a (se) discredita; compromitere. – v. discredita. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DISCREDITÁRE s. 1. v. calomniere. 2. compromi tere, (rar) discredit. (discreditare unei cauze nobile.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • mânca — MÂNCÁ, mănấnc, vb. I. tranz. 1. A mesteca un aliment în gură şi a l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma. ♢ expr. A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile… …   Dicționar Român

  • mânjire — MÂNJÍRE, mânjiri, s.f. Acţiunea de a (se) mânji şi rezultatul ei. – v. mânji. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MÂNJÍRE s. v. murdărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  MÂNJÍRE s. v. batjocorire, compromitere,… …   Dicționar Român

  • primejduire — PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s.f. Acţiunea de a (se) primejdui; periclitare. – v. primejdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PRIMEJDUÍRE s. 1. ameninţare, periclitare, (rar) primejduială. (primejduire carierei lui.) 2. v.… …   Dicționar Român

  • profanare — PROFANÁRE, profanări, s.f. Acţiunea de a profana şi rezultatul ei; profanaţiune. – v. profana. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PROFANÁRE s. 1. batjocorire, necinstire, pângărire, sacrilegiu, spurcare, violare, (înv. şi pop.)… …   Dicționar Român

  • pângărire — PÂNGĂRÍRE, pângăriri, s.f. Acţiunea de a pângări şi rezultatul ei; profanare, necinstire. – v. pângări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PÂNGĂRÍRE s. 1. v. profanare. 2. profanare, spurcare, (rar) prihană, (înv. şi pop.) prihănire,… …   Dicționar Român

  • pătare — PĂTÁRE s.f. Acţiunea de a (se) păta şi rezultatul ei. ♦ Boală a plantelor provocată de bacterii, ciuperci şi virusuri, manifestată prin apariţia unor pete pe porţiunile atacate. – v. păta. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PĂTÁRE s.… …   Dicționar Român

  • spurcare — SPURCÁRE s.f. Acţiunea de a (se) spurca; murdărire; fig. profanare, pângărire. – v. spurca. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPURCÁRE s. 1. v. pângărire. 2. v. profanare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”