- discredita
- DISCREDITÁ, discreditez, vb. I. tranz. şi refl. A face să-şi piardă sau a-şi pierde creditul, consideraţia, încrederea altora; a (se) compromite. – Din fr. discréditer.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DISCREDITÁ vb. 1. v. calomnia. 2. v. compromite.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimediscreditá vb., ind. prez. 1 sg. discreditéz, 3 sg. şi pl. discrediteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. discreditézeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DISCREDIT//Á discreditaéz tranz. (persoane, teorii, organizaţii etc.) A face să se discrediteze; a compromite. /<fr. discréditerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE DISCREDIT//Á mă discreditaéz intranz. A-şi pierde creditul, reputaţia; a se compromite. /<fr. discréditerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDISCREDITÁ vb. I. tr., refl. A face ca cineva să-şi piardă sau a-şi pierde încrederea, creditul altora, a(-şi) strica reputaţia. [< fr. discréditer, cf. it. discreditare].Trimis de LauraGellner, 15.05.2006. Sursa: DNDISCREDITÁ vb. tr., refl. a(-şi) pierde reputaţia, a (se) compromite. (< fr. discréditer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.