buhai — BUHÁI, (I) buhai, s.m. (II) buhaiuri, s.n. I. s.m. 1. (zool.; reg.) Taur. 2. Compus: buhai de baltă = bou de baltă. 3. Plantă erbacee cu două sau trei frunze mari, ovale şi flori verzi gălbui dispuse într un spic (Listera ovata). II. s.n.… … Dicționar Român
crainic — CRÁINIC, Ă, crainici, ce, subst. 1. s.m. (înv.) Persoană care anunţa mulţimii poruncile suveranului sau ale autorităţilor; vestitor. 2. s.m. şi f. Persoană care citeşte informaţiile, comunicările, ştirile oficiale etc., anunţă programul la o… … Dicționar Român
cântar — CÂNTÁR, cântare, s.n. 1. Nume dat mai multor instrumente care servesc la stabilirea greutăţii unui obiect sau a unei fiinţe, de obicei a unei mărfi. ♢ expr. A trage la cântar = a) a cântări (mult), a avea greutate (mare); b) a avea importanţă. ♦… … Dicționar Român
cătămâi — cătămâi, cătămâie, s.n. (reg.) 1. buştean pus sub diferite butoaie. 2. buşteni atârnaţi de cumpăna fântânii; greutate, coinac, cărăvei. Trimis de blaurb, 30.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
făfălug — FĂFĂLÚG s. v. buhai, coinac. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
greutate — GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.… … Dicționar Român
penis — PÉNIS, penisuri, s.n. (anat.) Organ masculin de copulaţie şi micţiune. – Din fr. pénis, lat. penis. Trimis de cata, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 PÉNIS s. (anat.) membru, (livr.) falus, (înv. şi pop … Dicționar Român
tăvălug — TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru… … Dicționar Român
vertebră — VERTÉBRĂ, vertebre, s.f. Fiecare dintre oasele scurte, în formă de inel, care formează împreună coloana vertebrală la om şi la animalele vertebrate şi în care se află măduva spinării. – din fr. vertèbre, lat. vertebra. Trimis de the catalin,… … Dicționar Român
