- coincide
- COINCÍDE, pers. 3 coincíde, vb. III. intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce în acelaşi loc. 2. A fi identic, a se potrivi întocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafeţe) A se suprapune perfect. [pr.: co-in-] – Din fr. coïncider, it. coincidere.Trimis de RACAI, 13.01.2008. Sursa: DEX '98COINCÍDE vb. a se încăleca, a se suprapune. (Orele celor două şedinţe coincide.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecoincíde vb., ind. prez. 3 pl. coincíd; conj. prez. 3 sg. şi pl. coincídă; ger. coincizând; part. coincísTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA COINCÍDE pers. 3 coincíde intranz. 1) (despre acţiuni, evenimente, fenomene) A se produce simultan; a avea loc în acelaşi timp. 2) (despre scopuri, sarcini etc.) A se potrivi întocmai; a corespunde exact. 3) (de-spre figuri geometrice) A se suprapune perfect. [Sil. co-in-] /<fr. coïncider, it. coincidereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOINCÍDE vb. III. intr. 1. A se întâmpla, a se produce simultan, în acelaşi timp. 2. A fi la fel, a se potrivi. ♦ (Despre linii, figuri) A se suprapune perfect. [pron. co-in-, p.i. coincíd. / < fr. coincider, cf. it. coincidere < lat. cum – cu, incidere – a cădea pe].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNcoincíde (coincíd, coincís), vb. – A se petrece simultan. fr. coïncider. Se observă o oscilaţie în conjug., datorită tendinţei de a o asimila cu cea a vb., a cădea, astfel încît se aude uneori să coinciză în loc de să coincidă. Tendinţa ce pare a se remarca este de a evita conjug. la timpuri trecute. – Der. (din fr.) coincident, adj.; coincidenţă, s.f.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERCOINCÍDE vb. intr. 1. a se întâmpla, a se produce în acelaşi timp. 2. a fi identic, a se potrivi; a corespunde întocmai. ♢ (despre linii, figuri) a se suprapune perfect. (< fr. coïncide, lat. coincidere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.