- tăvălug
- TĂVĂLÚG, tăvălugi, s.m. 1. Unealtă agricolă compusă din unul sau din mai mulţi cilindri, folosită la fărâmarea bulgărilor de pământ şi la netezirea şi tasarea solului înainte şi după însămânţare; cilindru greu, folosit la anumite maşini pentru fărâmare, îndesare, nivelare etc. ♢ expr. A se da sau a se duce (ori a da pe cineva) de-a tăvălugul (sau, adverbial, tăvălug) = a se duce (sau a face pe cineva să se ducă) de-a rostogolul. 2. Instrument rudimentar de treierat. [pl. şi: (n.) tăvăluguri. – var. tăvălúc s.m.] – Tăvăli + suf. -ug.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TĂVĂLÚG s. 1. (agric.) vălătuc, (reg.) tăvală, tăvălic, treierătoare, (prin Transilv. şi Mold.) măngălău, (prin Ban.) rol. (Cu tăvălugul se îndeasă solul semănat.) 2. (tehn.) (reg.) sul. (tăvălug pentru nivelarea solului.) 3. (agric.) val. (tăvălug pentru treieratul rudimentar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTĂVĂLÚG s. v. buhai, ciurlan, coinac, salcicorn, săricică.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetăvălúg s. m./s. n., pl. tăvălúgi/tăvălúguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTĂVĂLÚ//G tăvăluggi m. 1) Unealtă sau maşină agricolă, constând din unul sau mai mulţi cilindri, folosită în lucrările de îndesare şi de nivelare a pământului înante şi după însămânţare. ♢ (A se da, a se duce) de-a tăvăluggul a se duce de-a rostogolul. 2) înv. Instrument de treierat, format dintr-un cilindru de lemn, care se roteşte în jurul unui ax fix. [pl. şi tăvăluguri] /a (se) tăvăli + suf. tăvălugugTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.