- ciuruit
- CIURUÍT adj. v. cernut.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
ciuruit
Look at other dictionaries:
vas — VAS, vase, s.n. 1. Recipient de sticlă, de metal, de lemn, de pământ etc., de diferite forme şi mărimi, care serveşte la păstrarea (şi transportul) lichidelor, al unor materii solide sau ca obiect de ornament. ♢ Vase comunicante v. comunicant. ♦… … Dicționar Român
tub — TUB, tuburi, s.n. 1. Piesă de formă cilindrică, din metal, sticlă, cauciuc etc., goală în interior, cu diametre şi lungimi diferite, întrebuinţată de obicei pentru scurgeri, transporturi sau păstrare de lichide sau gaze. ♦ Sistem tehnic având o… … Dicționar Român
Комиссар Роман — И … Википедия
ПРОСЕВ — [ПРОДУКТ ПОДСИТНЫЙ] часть зернистого материала, прошедшая через грохот или сито в процессе рассева (Болгарский язык; Български) пресят материал (Чешский язык; Čeština) podsítné; propad (Немецкий язык; Deutsch) Siebdurchgang; Unterkorn (Венгерский … Строительный словарь
cernut — CERNÚT1 s.n. Cernere. – v. cerne. Trimis de valeriu, 17.03.2009. Sursa: DEX 98 CERNÚT2, Ă, cernuţi, te, adj. (Despre făină, mălai etc.) Care a fost trecut prin sită sau prin ciur. – v. cerne. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
ciur — CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr o reţea deasă de sârmă sau dintr o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. v. sită. ♢ expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A… … Dicționar Român
ciurui — CIURUÍ1, ciuruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) găuri în mai multe locuri. 2. tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + suf. ui. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98 CIURUÍ2, pers. 3 ciúruie, vb … Dicționar Român
coşcov — CÓŞCOV, Ă, coşcovi, e, adj., s.f. 1. adj. (Despre pereţi) Coşcovit. 2. s.f. (reg.) Loc gol, mai ales în malurile apelor, pe sub rădăcini, unde se ascund şi unde trăiesc peştii şi racii. 3. s.f. Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de… … Dicționar Român
etmoid — ETMOÍD, etmoide, s.n. Os mic nepereche al craniului, străbătut de numeroase orificii, traversate de nervii olfactivi, şi situat în scobitura osului frontal, formând o parte din scheletul nasului. – Din fr. ethmoïde. Trimis de baron, 25.01.2003.… … Dicționar Român
glonţ — GLONŢ, gloanţe, s.n. Mic proiectil de oţel, de aramă sau de plumb, pentru unele arme de foc. ♦ (Adverbial) Extrem de repede. Se duce glonţ. [var.: glónte s.n.] – et. nec. Trimis de gall, 25.10.2007. Sursa: DEX 98 GLONŢ s. 1. v. cartuş. 2.… … Dicționar Român
