ciuruitor

ciuruitor
CIURUITÓR1, ciuruitoare, s.n. Aparat care serveşte la curăţirea cerealelor de impurităţi, prin trecerea printr-un ciur. – Din ciurui1 + suf. -(i)tor.
Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM

CIURUITÓR2, -OÁRE, ciuruitori, -oare, adj. Care ciuruie2, care curge şiroind, făcând un zgomot caracteristic. – Din ciurui2 + suf. -(i)tor.
Trimis de gall, 16.02.2008. Sursa: DLRM

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ciur — CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr o reţea deasă de sârmă sau dintr o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. v. sită. ♢ expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”