ciurui

ciurui: CIURUÍ¹, ciuruiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) găuri în mai multe locuri. 2. tranz. A trece prin ciur, a cerne sau a sorta cu ciurul. – Ciur + suf. -ui.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

CIURUÍ², pers. 3 ciúruie, vb. IV. intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge şiroind şi producând un zgomot caracteristic. – Formaţie onomatopeică.

Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98

ciuruí (a se găuri, a trece prin ciur) vb., ind. prez. l sg. şi 3 pl. ciuruiésc, imperf. 3 sg. ciuruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ciuruiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ciuruí (a curge cu zgomot) vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. ciurúie, imperf. 3 sg. ciuruiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CIURU//Í ciuruiiésc 1. tranz. 1) A trece prin ciur (pentru a curăţa sau a sorta); a cerne cu ciurul. ciurui secara. 2) A face să se ciuruiască. 2. intranz. (despre lichide) A curge ca prin ciur, făcând un zgomot uşor şi continuu. /ciur + suf. ciuruiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CIURUÍ se ciúruie intranz. A se găuri în mai multe locuri. Sacul s-a ciuruit. /ciur + suf. ciuruiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужна курсовая?

ciur — CIUR, ciururi, s.n. 1. Unealtă de cernut materiale pulverulente sau granulare, făcută dintr o reţea deasă de sârmă sau dintr o bucată de tablă ori de piele perforată, fixată pe o ramă. v. sită. ♢ expr. A vedea ca prin ciur = a vedea neclar. A… … Dicționar Român
dipli — diplí ( lésc, ít), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς dublu . Trimis de blaurb, 02.08.2007. Sursa: DER … Dicționar Român
ţâr — ŢÂR1 interj. Cuvânt care imită zgomotul intermitent produs de greier şi de alte insecte sau de un lichid care se scurge picurând de undeva. [var.: ţârc interj.] – Onomatopee. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŢÂR2, ţâri, s.m. 1.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias