- ciuruire
- CIURUÍRE2, ciuruiri, s.f. Acţiunea de a ciurui2 şi rezultatul ei. – v. ciurui2.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98CIURUÍRE1, ciuruiri, s.f. Acţiunea de a (se) ciurui1 şi rezultatul ei. – v. ciurui1.Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX '98ciuruíre (găurire, scurgere) s. f., g.-d. art. ciuruírii; pl. ciuruíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.