păcurărie — PĂCURĂRÍE, păcurării, s.f. (înv. şi reg.) Îndeletnicirea păcurarului1; ciobănie. – Păcurar1 + suf. ie. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
ciobacă — CIOBÁCĂ, ciobace, s.f. (reg.) Luntre pescărească rudimentară, de obicei scobită dintr un trunchi de copac. – Din ucr. čobak. Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX 98 ciobácă s. f. (sil. cio ), g. d. art. ciobácei; pl. ciobáce Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cioban — CIOBÁN, ciobani, s.m. 1. Persoană care paşte, păzeşte şi îngrijeşte oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul cu oile = numele unei constelaţii din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban. Trimis de IoanSoleriu,… … Dicționar Român
ciobănit — CIOBĂNÍT s.n. Ciobănie. – v. ciobăni. Trimis de IoanSoleriu, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 ciobănít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
jintuitoare — jintuitoáre s.f. (pop.) unealtă de ciobănie folosită la jintuit caşul. Trimis de blaurb, 27.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
nastru — nástru s.n. (reg.) numele unei unelte de ciobănie. Trimis de blaurb, 19.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
oierie — OIERÍE1, oierii, s.f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [pr.: o ie ] – Oaie + suf. ărie. Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 OIERÍE2, oierii, s.f. (Rar) Oierit2. [pr.: o ie ] – Oier + suf. ie … Dicționar Român
oierit — OIERÍT2 s.n. Creşterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [pr.: o ie ] – Oier + suf. it. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OIERÍT1 s.n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Ţara Românească asupra oilor; impozit plătit… … Dicționar Român
păcurărit — PĂCURĂRÍT s.n. (reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – v. păcurări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păcurărít s. n … Dicționar Român
păstorire — PĂSTORÍRE, păstoriri, s.f. (Rar) 1. Acţiunea de a păstori şi rezultatul ei; păstorit. 2. fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – v. păstori. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂSTORÍRE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.… … Dicționar Român
