- păcurărit
- PĂCURĂRÍT s.n. (reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – v. păcurări.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepăcurărít s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpăcurărít2, păcurărítă, adj. (reg.) plin de păcură, negru ca păcura; murdar.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.