înfigăreţ — ÎNFIGĂRÉŢ, EÁŢĂ, înfigăreţi, e, adj. (fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreţ. – Înfige + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFIGĂRÉŢ adj. băgăcios, băgăreţ, vârâcios. (Om înfigăreţ.)… … Dicționar Român
hârb — HÂRB, hârburi, s.n. 1. (pop.) Ciob, spărtură. 2. Vas (de bucătărie) vechi, uzat, spart sau de proastă calitate; p. gener. orice lucru lipsit de valoare, vechi, stricat. 2. fig. Om bătrân, bolnav, neputincios. – cf. bg. h ă r b e l. Trimis de gall … Dicționar Român
băgăcios — BĂGĂCIÓS, OÁSĂ, băgăcioşi, oase, adj. (fam.) Băgăreţ. – Băga + suf. ăcios. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 BĂGĂCIÓS adj. v. înfigăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime băgăciós ad … Dicționar Român
teter — téter, téteri, s.m. (reg.) tânăr haimana, netot. Trimis de blaurb, 09.03.2007. Sursa: DAR téter ( ră), adj. – Prost, nătărău, gogoman. Creaţie expresivă, cf. neder, rus. otetjum. În Munt. – Der. teterează, s.m. (prost), cu suf. ză; tititez … Dicționar Român
vârâcios — VÂRÂCIÓS adj. băgăcios, băgăreţ, înfigăreţ. (E prea vârâcios!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înfige — ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într un obiect ascuţit. 2. refl. fig. (fam … Dicționar Român
şupureţ — şupuréţ, eáţă, adj. (reg.) băgăreţ; descurcăreţ. Trimis de blaurb, 28.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
