Dicționar Român. 2013.
înfigăreţ — ÎNFIGĂRÉŢ, EÁŢĂ, înfigăreţi, e, adj. (fam.; despre oameni) Care se vâră sau se amestecă în toate; băgăcios, băgăreţ. – Înfige + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFIGĂRÉŢ adj. băgăcios, băgăreţ, vârâcios. (Om înfigăreţ.)… … Dicționar Român
băgăreţ — BĂGĂRÉŢ, EÁŢĂ, băgăreţi, e, adj. (fam.) Care se amestecă insistent în toate; băgăcios, înfigăreţ. – Băga + suf. ăreţ. Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 BĂGĂRÉŢ adj. v. înfigăreţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
pâş — PÂŞ1 interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă zgomotul uşor produs de paşii cuiva, de mersul în vârful picioarelor etc. – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PÂŞ2 interj. v. piş1. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… … Dicționar Român
vârâcios — VÂRÂCIÓS adj. băgăcios, băgăreţ, înfigăreţ. (E prea vârâcios!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înfige — ÎNFÍGE, înfíg, vb. III. 1. tranz. A face ca un obiect cu vârf ascuţit să intre adânc În ceva; a împlânta, a vârî. ♢ expr. A înfige mâna sau mâinile (în ceva) = a apuca (ceva) cu putere. ♦ A împlânta ceva într un obiect ascuţit. 2. refl. fig. (fam … Dicționar Român
