Dicționar Român. 2013.
turui — TURUÍ, turui, vb. IV. intranz. (fam. şi depr.) A vorbi întruna şi repede (fără a spune lucruri importante); a i merge gura ca o moară. – Formaţie onomatopeică. Trimis de ana zecheru, 29.06.2004. Sursa: DEX 98 TURUÍ vb. v. durăi, durui, grunguni … Dicționar Român
turuială — TURUIÁLĂ, turuieli, s.f. (fam. şi depr.) Faptul de a turui; debit verbal continuu şi rapid; turuitură. – Turui + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURUIÁLĂ s. turuitură. (O ţine într o turuială.) Trimis de siveco,… … Dicționar Român
durui — DURUÍ, dúrui, vb. IV. 1. intranz. (Despre vehicule, roţile unui vehicul etc.; la pers. 3) A face zgomot mare în timpul mersului; a hurui. 2. intranz. şi tranz. fig. A vorbi repede, fără întrerupere (şi cu glas ridicat); a turui. – Dur2 + suf. ui … Dicționar Român
grunguni — GRUNGUNÍ vb. a gurlui, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii grunguni.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime grunguní vb. IV (reg.) 1. (despre porumbei) a produce sunetul caracteristic speciei; a gânguri, a gunguri. 2. (despre porci) a … Dicționar Român
gurlui — GURLUÍ, pers. 3 gúrluie, vb. IV. intranz. (Despre unele păsări, mai ales despre porumbei şi turturele) A scoate sunete caracteristice speciei. – Formaţie onomatopeică. Trimis de gall, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 GURLUÍ vb. a grunguni, (reg.) a… … Dicționar Român
hurui — HURUÍ, pers. 3 húruie, vb. IV. 1. intranz. A face un zgomot ca acela care se aude când umblă o căruţă, când se rostogoleşte un butoi sau când cad mai multe obiecte tari unul peste altul; a hurdui; a hodorogi. 2. refl. (reg.) A se dărâma, a se… … Dicționar Român
pălăi — PĂLĂÍ vb. v. agita, clătina, extinde, fâlfâi, flutura, întinde, lăţi, propaga, răspândi. Trimis de siveco, 23.01.2009. Sursa: Sinonime pălăí ( ăésc, ít), vb. – 1. (Mold.) A arde cu flacără. – 2. A fîlfîi, a flutura. – var. pălui. Creaţie… … Dicționar Român
tur — TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al… … Dicționar Român
turuitură — TURUITÚRĂ, turuituri, s.f. (fam. şi depr.) Turuiala. [pr.: ru i ] – Turui + suf. tură. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TURUITÚRĂ s. v. turuială. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
ugui — UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. intranz. (Despre porumbei şi turturele (turturea)) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 UGUÍ vb. v. gânguri. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
