gurluit — GURLUÍT s.n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei şi de turturele. – v. gurlui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gurluít s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… … Dicționar Român
gurluire — GURLUÍRE, gurluiri, s.f. Acţiunea de a gurlui şi rezultatul ei. – v. gurlui. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gurluíre s. f., g. d. art. gurluírii; pl. gurluíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
turui — TURUÍ, turui, vb. IV. intranz. (fam. şi depr.) A vorbi întruna şi repede (fără a spune lucruri importante); a i merge gura ca o moară. – Formaţie onomatopeică. Trimis de ana zecheru, 29.06.2004. Sursa: DEX 98 TURUÍ vb. v. durăi, durui, grunguni … Dicționar Român
îngurlui — ÎNGURLUÍ, îngurluiesc, vb. IV. refl. recipr. (reg.) A intra în relaţii de dragoste cu cineva; a se giugiuli. [prez. ind. şi: îngúrlui] – În + gurlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 îngurluí vb., ind. prez … Dicționar Român
gongoni — GONGONÍ vb. v. grunguni, gurlui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
grunguni — GRUNGUNÍ vb. a gurlui, (reg.) a gongoni, a turui. (Porumbeii grunguni.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime grunguní vb. IV (reg.) 1. (despre porumbei) a produce sunetul caracteristic speciei; a gânguri, a gunguri. 2. (despre porci) a … Dicționar Român
guiţ — GUÍŢ interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul scos de porci; coviţ. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GUÍŢ interj. groh!, (Mold. şi Bucov.) coviţ! (Porcul face: guiţ!) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată … Dicționar Român
gânguri — GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte. 2. intranz. (Despre porumbei şi turturele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [var.: (2) gunguní,… … Dicționar Român
hâhâi — hâhâí, pers. 3 sg. hâhâie, vb.IV (reg.) 1. (despre porumbei) a gugui, a grunguni, a (în)gurlui. 2. (despre oameni) a râde pe nfundate. Trimis de blaurb, 06.08.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
