îngurga — îngurgá, îngúrg, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se împreuna, a se încârdăşi, a se înhăita, a se asocia, a se întovărăşi. 2. (refl.) a intra în legături de dragoste cu cineva; a se înnădi, a se îngurlui. 3. (refl.) a se încurca (într o afacere). 4. a… … Dicționar Român
îngurluire — ÎNGURLUÍRE, îngurluiri, s.f. (reg.) Acţiunea de a se îngurlui şi rezultatul ei. – v. îngurlui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 îngurluíre s. f., g. d. art. îngurluírii; pl. îngurluíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: D … Dicționar Român
încujlui — încujluí, încujluiésc, vb. IV refl. (reg., înv.) a intra în relaţii de amor cu cineva; a se năvădi, a se îngurlui, a se încuiba, a se cuibări. Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
îngrângona — îngrângoná, pers. 3 sg. îngrângonă, vb. I (reg., înv.; despre porumbei) a grunguri, a gunguri, a gurlui, a îngurlui, a gurui. Trimis de blaurb, 13.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
îngârlui — ÎNGÂRLUÍ vb. IV. v. îngurlui. Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
întălălui — întălăluí, întălăluiésc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se da în dragoste cu cineva, a se îngurlui. 2. a se uni cu cineva pentru anumite interese. Trimis de blaurb, 16.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
