- turuitură
- TURUITÚRĂ, turuituri, s.f. (fam. şi depr.) Turuiala. [pr.: -ru-i-] – Turui + suf. -tură.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TURUITÚRĂ s. v. turuială.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeturuitúră s. f., g.-d. art. turuitúrii; pl. turuitúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.