ştirbi

ştirbi
ŞTIRBÍ, ştirbesc, vb. IV. 1. intranz. A-şi pierde dinţii, a deveni ştirb. 2. refl. (Despre vase de gospodărie şi alte obiecte) A pierde o părticică din margine; a se ciobi; (despre instrumente de tăiat) a avea lipsă o părticică (sau mai multe) din muchia tăişului; a se toci; p. ext. a se ciunti. ♢ tranz. Am ştirbit o farfurie. 3. tranz. fig. A diminua valoarea, prestigiul cuiva; a nesocoti, a încălca (o lege, un drept etc.); a aduce prejudicii cuiva. – Din ştirb.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞTIRBÍ vb. 1. (reg.) a (se) ştirboci. (E bătrân, a ştirbi tare.) 2. a (se) ciobi, a (se) ciocni. (S-a ştirbi un pahar din serviciu.) 3. a (se) toci. (Cuţitul s-a ştirbi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ŞTIRBÍ vb. v. abate, călca, contraveni, dimi-nua, încălca, nesocoti, scădea, viola.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ştirbí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştirbésc, imperf. 3 sg. ştirbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştirbeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A Ştirb//Í ştirbiésc 1. intranz. (despre per- soane) A-şi pierde unul sau mai mulţi dinţi; a deveni ştirb. 2. tranz. 1) A face să se ştir-bească. 2) (onoarea, reputaţia, drepturile etc.) A diminua, aducând prejudicii. /Din ştirb
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ŞTIRB//Í pers. 3 se ştirbiéşte intranz. (despre vase, unelte de tăiat etc.) A-şi pierde o parte din margine; a deveni ştirb. /Din ştirb
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • ştirbí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ştirbésc, imperf. 3 sg. ştirbeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ştirbeáscã …   Romanian orthography

  • ştirb — ŞTIRB, Ă, ştirbi, e, adj. 1. Căruia îi lipseşte unul sau mai mulţi dinţi. ♢ Compus: ştirba baba cloanţa s.f. = a) vrăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne şi rele; b) (pop.; uneori cu determinarea roade… …   Dicționar Român

  • ciobi — CIOBÍ, ciobesc, vb. IV. tranz. A ştirbi, a sparge în parte sau a crăpa un obiect casant. – Din ciob. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CIOBÍ vb. 1. a (se) ciocni, a (se) ştirbi. (S a ciobi un pahar din serviciu.) 2. v. sparge. Trimis… …   Dicționar Român

  • ştirbire — ŞTIRBÍRE, ştirbiri, s.f. Acţiunea de a (se) ştirbi şi rezultatul ei. – v. ştirbi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞTIRBÍRE s. 1. ciobire, ciocnire. (ştirbire a unui pahar.) 2. tocire. (ştirbire tăişului unui cuţit.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • ştirbitură — ŞTIRBITÚRĂ, ştirbituri, s.f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinţi; ştirbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. fig. Diminuare a valorii, a însemnătăţii etc. (cuiva sau a ceva);… …   Dicționar Român

  • ciubli — ciublí, ciublésc, vb. IV. (reg.) a sparge gura unui vas de pământ (oală, ulcior); a ştirbi un vas. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • ciumbli — ciumblí, ciumblésc, vb. IV (reg.) a ştirbi un vas. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • contraveni — CONTRAVENÍ, contravín, vb. IV. intranz. A săvârşi o abatere de la o lege, de la un regulament, de la regulile de convieţuire socială etc. – Din fr. contrevenir. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  CONTRAVENÍ vb. a se abate, a călca, a… …   Dicționar Român

  • toci — TOCI2 s.n. Numele unui joc de cărţi. ♦ Cuvânt care marchează o greşeală în acest joc. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TOCÍ1, tocesc, vb.IV. 1. tranz. şi refl. A face sau a deveni mai puţin ascuţit, mai puţin tăios; a (se)… …   Dicționar Român

  • tâmpi — TÂMPÍ, tâmpesc, vb. IV. refl. şi tranz. 1. A şi pierde sau a face să şi piardă inteligenţa, a deveni sau a face să devină tâmpit; a (se) prosti. 2. (reg.) A deveni sau a face să devină tâmp (2); a (se) toci, a (se) ştirbi. – Din tâmp. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”