înşeuá — vb. (sil. ua), ind. prez. 1 sg. înşeuéz, 3 sg. şi pl. înşeueázã, 1 pl. înşeuäm (sil. uãm); conj. prez. 3 sg. şi pl. înşeuéze (sil. ue ); ger. înşeuấnd (sil. uând) … Romanian orthography
harnaşa — HARNAŞÁ, harnaşez, vb. I. tranz. (Rar) A înhăma, a înşeua un cal. – Din fr. harnacher. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 harnaşá vb., ind. prez. 1 sg. harnaşéz, 1 pl. harnaşăm; … Dicționar Român
şa — ŞA, şei, s.f. 1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. ♢ expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă… … Dicționar Român
înşela — ÎNŞELÁ, înşél, vb. I. I. tranz. (înv.) A pune şaua pe cal, a înşeua. II. 1. tranz. A induce în eroare, a abuza de buna credinţă a cuiva; a amăgi. ♢ expr. A înşela aşteptările = a dezamăgi. ♦ (Despre simţuri, facultăţi psihice) A nu (mai)… … Dicționar Român
înşeuare — ÎNŞEUÁRE s.f. Acţiunea de a înşeua şi rezultatul ei. – v. înşeua. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŞEUÁRE s. (înv.) înşelare. (înşeuare calului.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
aciua — ACIUÁ, aciuez, vb. I. refl. A şi găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăşi, a se oploşi, a se aciola, a se agesti. ♦ tranz. (Rar) A da adăpost. [pr.: ciu a. – var.: aciuiá vb. I, aciuí… … Dicționar Român
cinie — CINÍE s. v. faianţă, instrument, porţelan, sculă, unealtă, ustensilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciníe (ciníi), s.f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. sl. činije aranjare , de la činiti a fabrica (DAR), cf … Dicționar Român
deşeua — DEŞEUÁ, deşeuez, vb. I. tranz. A scoate şaua de pe spinarea unui animal de călărie. [pr.: şe ua. – var.: deşelá vb. I] – Des1 + [în]şeua. Trimis de cata, 23.10.2003. Sursa: DEX 98 A deşeua ≠ a înşeua Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
tarniţă — TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – ucr. tarnića.… … Dicționar Român
însămăra — însămărá, însămăréz, vb. I (reg.) a pune samarul (pe măgar, pe catâr), a înşeua, a întărniţa. Trimis de blaurb, 05.04.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
