tarniţă

TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosità la călărit sau la transportul unor poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – ucr. tarnića.

Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM



TÁRNIŢĂ, tarniţe, s.f. 1. Şa (ţărănească) de lemn sau (rar) de piele, folosită la călărit sau la transportul unei poveri. 2. Culme, coamă de munte sau de deal în formă de şa. 3. (reg.) Drum de munte, bătut de oi sau de vite. – Din ucr. tarnyc'a.

Trimis de LauraGellner, 25.06.2004. Sursa: DEX '98



tárniţă s. f., g.-d. art. tárniţei; pl. tárniţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



TÁRNIŢ//Ă tarniţăe f. 1) înv. Şa ţărănească primitivă (din lemn), folosită la călărie sau la transportarea unor poveri. 2) Culme de deal sau de munte în formă de şa. 3) rar Drum de munte bătătorit de oi sau de vite. [G.-D. tarniţei] /<ucr. tarnicá

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



tárniţă (-ţe), s.f. – 1. Şa de călărie. – 2. Depresiune într-o înălţime. sb., cr. tarnice, rut. tarnica "care de poveri" (Tiktin; Candrea), în loc de *tovarnica ‹ tovarŭ "povară", cf. mag. tárnok "şa". – Der. întărniţa, vb. (a înşeua). Tarliţă, vb. (Banat, targă) pare a rezulta dintr-o contaminare a lui ţarniţă cu mag. taraglya "targă".

Trimis de blaurb, 26.02.2009. Sursa: DER