deşeua

deşeua: DEŞEUÁ, deşeuez, vb. I. tranz. A scoate şaua de pe spinarea unui animal de călărie. [pr.: -şe-ua. – var.: deşelá vb. I] – Des¹ + [în]şeua.

Trimis de cata, 23.10.2003. Sursa: DEX '98

A deşeua ≠ a înşeua

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DEŞEUÁ vb. (Mold. şi Bucov.) a destărniţa. (A deşeua calul.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

deşeuá (a scoate şaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deşeuéz, 3 sg. şi pl. deşeueáză, 1 pl. deşeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. şi pl. deşeuéze (sil. -ue-); ger. deşeuând (sil. -uând); part. deşeuát

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEŞEU//Á deşeuaéz tranz. (animale de călărie) A elibera de şa. [Sil. -şe-ua] /des- + a [în]şeua

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

destărniţa — DESTĂRNIŢÁ, destărniţez, vb. I. tranz. (reg.) A scoate tarniţa de pe un animal de călărie; a deşeua. – Des1 + [în]tărniţa (întărniţa). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESTĂRNIŢÁ vb. v. deşeua. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
deşela — DEŞELÁ1, deşél, vb. I. tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p.ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ♢ refl. S a deşelat de atâta cărătură. – Des1 + şale. Trimis de cata, 23 … Dicționar Român
deşeuat — DEŞEUÁT, Ă, deşeuaţi, te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are şa, căruia i s a scos şaua. [pr.: şe uat. – var.: deşelat, ă adj.] – v. deşeua. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEŞEUÁT adj. (Mold. şi Bucov.) destărniţat … Dicționar Român
înşeua — ÎNŞEUÁ, înşeuez, vb. I. tranz. A pune şaua pe un animal de călărie; a înşela (1). – În + şa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A înşeua ≠ a deşeua Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime ÎNŞEUÁ vb. (înv.) a înşela. (A înşeua… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias