- destărniţa
- DESTĂRNIŢÁ, destărniţez, vb. I. tranz. (reg.) A scoate tarniţa de pe un animal de călărie; a deşeua. – Des1- + [în]tărniţa (întărniţa).Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DESTĂRNIŢÁ vb. v. deşeua.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedestărniţá vb., ind. prez. 3 sg. destărniţeázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.