harnaşa

HARNAŞÁ, harnaşez, vb. I. tranz. (Rar) A înhăma, a înşeua un cal. – Din fr. harnacher.

Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



harnaşá vb., ind. prez. 1 sg. harnaşéz, 1 pl. harnaşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. harnaşéze; ger. harnaşând

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A HARNAŞ//Á harnaşaéz tranz. (un cal) A pune şaua sau hamul. /<fr. harnacher

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



HARNAŞÁ vb. I. tr. A înhăma, a înşeua un cal. [< fr. harnacher].

Trimis de LauraGellner, 05.07.2006. Sursa: DN



HARNAŞÁ vb. tr. a înhăma, a înşeua un cal. (< fr. harnacher)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN