celui — CELUÍ, celuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (reg.) A (se) înşela, a (se) amăgi. ♦ tranz. A ademeni, a momi. – Din magh. csalni. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 CELUÍ vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înş … Dicționar Român
cacealma — CACEALMÁ, cacealmale, s.f. (La jocul de cărţi) Inducere în eroare a adversarului, căruia îi laşi impresia că ai cărţi mai bune decât ale lui. ♦ p. gener. Păcăleală, înşelăciune. – Din tc. kaçirma Trimis de viorelgrosu, 26.01.2003. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
dolosiv — DOLOSÍV, Ă, dolosivi, e, adj. (jur.; despre acţiuni, contracte etc.) Făcut prin înşelăciune, cu rea credinţă. – Din fr. dolosif. Trimis de LauraGellner, 18.06.2004. Sursa: DEX 98 dolosív adj. m., pl. dolosívi; f. sg. dolosívă … Dicționar Român
escrocherie — ESCROCHERÍE, escrocherii, s.f. Infracţiune care constă în înşelarea unei persoane prin mijloace frauduloase în scopul obţinerii unor profituri; faptă de escroc; înşelăciune, pungăşie, şarlatanie. – Din fr. escroquerie. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
lâncotă — LẤNCOTĂ, lấncote, s.f. (înv., sec. XVI) Înşelăciune, înşelătorie, păcăleală. (din sl. ląkota = momeală) Trimis de tavi, 25.10.2008. Sursa: DER lấncotă, lấncote, s.f. (înv.) 1. undiţă. 2. (fig.) viclenie, înşelăciune … Dicționar Român
scamatorie — SCAMATORÍE, scamatorii, s.f. Faptă, acţiune aparent miraculoasă, făcută de scamator, bazată pe iluzii optice create de dibăcia şi de rapiditatea gesturilor acestuia, de agerimea mâinilor lui etc.; arta de a face astfel de fapte, acţiuni;… … Dicționar Român
amăgi — AMĂGÍ, amăgesc, vb. IV. tranz. şi refl. A (se) înşela. ♦ tranz. A ispiti, a ademeni, a atrage (prin promisiuni mincinoase). – lat. *ammagire. Trimis de ana zecheru, 26.03.2003. Sursa: DEX 98 A amăgi ≠ a dezamăgi Trimis de siveco, 28.10.2007.… … Dicționar Român
blaznă — BLÁZNĂ, blazne, s.f. (reg.) Pocitanie, monstru. – Din sl. blazna. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM BLÁZNĂ s. v. ademenire, arătare, atracţie, ispită, monstru, pocitanie, pocitură, seducere, seducţie, tentaţie. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
fraudă — FRÁUDĂ, fraude, s.f. Înşelăciune, act de rea credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoţie. ♦ Sumă sustrasă prin înşelăciune, prin defraudare. [pr.: fra u ] – Din fr. fraude, lat.… … Dicționar Român
spolia — SPOLIÁ, spoliéz, vb. I. tranz. (livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înşelăciune) averea sau, p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăţi etc.; a prăda, a jefui. [pr.: li a] – Din fr. spolier. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004.… … Dicționar Român
