lâncotă

LẤNCOTĂ, lấncote, s.f. (înv., sec. XVI) Înşelăciune, înşelătorie, păcăleală. (din sl. ląkota = momeală)

Trimis de tavi, 25.10.2008. Sursa: DER



lấncotă, lấncote, s.f. (înv.) 1. undiţă. 2. (fig.) viclenie, înşelăciune.

Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DAR



lîncótă (lâncóte), s.f. – Înşelăciune, păcăleală, minciună. sl. ląkota "undiţă" (Scriban). – sec. XVI, înv. – Der. lîncoti, vb. (a amăgi, a înşela, a minţi), cf. sl. lankovati.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER