- fraudă
- FRÁUDĂ, fraude, s.f. Înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoţie. ♦ Sumă sustrasă prin înşelăciune, prin defraudare. [pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FRÁUDĂ s. (jur.) delapidare, escrocherie, hoţie, (livr.) malversaţie, (fig.) mâncătorie. (A comite o fraudă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefráudă s. f. (sil. fra-u-), g.-d. art. fráudei; pl. fráudeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFRÁUD//Ă fraudăe f. 1) Sustragere de bunuri materiale pentru a obţine un profit, păgubind pe altul. 2) Sumă de bani sustrasă prin înşelarea încrederii. [G.-D. fraudei; Sil. fra-u-] /<fr. fraude, lat. fraus, fraudădisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFRÁUDĂ s.f. Înşelătorie, hoţie, act de rea-credinţă făcut cu scopul de a realiza profituri personale. ♦ Sumă sustrasă prin înşelătorie, prin defraudare. [< fr., it. fraude, cf. lat. fraus].Trimis de LauraGellner, 18.01.2008. Sursa: DNFRÁUDĂ s. f. act de rea-credinţă cu scop de profit, prin provocarea unei pagube; hoţie. ♢ sumă sustrasă. (< fr. fraude, lat. fraus, -dis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.