înăbuşi

înăbuşi
ÎNĂBUŞÍ, înắbuş, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. tranz. (Despre buruieni) A împiedica creşterea şi dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. tranz. fig. A potoli, prin violenţă, manifestări, acţiuni sau mişcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Şi-a înăbuşit un oftat. 4. tranz. (în expr.) A înăbuşi focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuşi.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNĂBUŞÍ vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoţia îl înăbuşi.) 3. (fig.) a comprima. (Îşi înăbuşi un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNĂBUŞÍ vb. v. ascunde, tăinui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înăbuşí vb., ind. prez. 1 sg. înăbuş, 3 sg. şi pl. înăbuşă, imperf. 3 sg. înăbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înăbuşe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNĂBUŞÍ înăbuş tranz. 1) A face să se înăbuşe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acţiuni, manifestări etc.) A potoli prin violenţă; a reprima. înăbuşi o demonstraţie. 5) A face să nu se mai producă. înăbuşi focul. 6) (sentimente, stări sufleteşti etc.) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înfrâna; a controla; a domina. înăbuşi emoţiile. /în + a năbuşi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNĂBUŞÍ mă înăbuş intranz. 1) (despre fiinţe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simţi într-un impas moral (din cauza unor condiţii nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuşi
Trimis de siveco, 04.09.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • sufoca — SUFOCÁ, sufóc, vb. I. refl. şi tranz. (Adesea fig.) A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) înăbuşi (din lipsă de aer), a (se) asfixia. – Din fr. suffoquer, lat. suffocare. Trimis de IoanSoleriu, 29.07.2004. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • asfixia — ASFIXIÁ, asfixiez, vb. I. tranz. şi refl. A provoca sau a suferi o asfixie; p.ext. a omorî sau a muri în urma unei asfixii. [pr.: xi a] – Din fr. asphyxier. Trimis de cata, 05.12.2006. Sursa: DEX 98  ASFIXIÁ vb. a (se) înăbuşi, a (se) îneca, a… …   Dicționar Român

  • comprima — COMPRIMÁ, comprím, vb. I. tranz. 1. A micşora volumul unui corp cu ajutorul unei presiuni exterioare; a presa. ♦ fig. A împiedica să se manifeste; a înăbuşi. 2. A restrânge, a reduce personalul unei întreprinderi. – Din fr. comprimer. Trimis de… …   Dicționar Român

  • năbuşi — NĂBUŞÍ, nắbuş, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. ♦ tranz. fig. A împiedica dezvoltarea, desfăşurarea sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ tranz. fig. A face să nu se vadă, să nu se… …   Dicționar Român

  • reprima — REPRIMÁ, reprím, vb. I. tranz. A curma, a înăbuşi, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfăşurarea unei acţiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  REPRIMÁ vb. a înăbuşi, (fig.) …   Dicționar Român

  • strangula — STRANGULÁ, strangulez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) omorî prin sugrumare; a (se) sugruma, a (se) gâtui. 2. tranz. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz. A micşora lăţimea secţiunii de curgere a unui fluid într o conductă, pe cursul unei ape etc. [var …   Dicționar Român

  • interioriza — INTERIORIZÁ, interiorizez, vb. I. 1. tranz. A reflecta în conştiinţă, prin prisma propriei sensibilităţi, fenomene ale realităţii exterioare. 2. refl. A şi înăbuşi manifestările exterioare; a se refugia în trăiri interioare. [pr.: ri o ] – Din fr …   Dicționar Român

  • refula — REFULÁ, refulez, vb. I. tranz. 1. A respinge, a înăbuşi din domeniul conştientului în subconştient imagini, dorinţe, reprezentări, idei sau tendinţe neplăcute, care contrazic conştiinţa morală a individului. 2. (tehn.) A deplasa sau a împinge, cu …   Dicționar Român

  • sugruma — SUGRUMÁ, sugrúm, vb. I. 1. tranz. A strânge pe cineva de gât (pentru a l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula. ♦ fig. (Despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mişcările, respiraţia. 2. tranz. fig. A înăbuşi, a sufoca. 3. tranz.… …   Dicționar Român

  • îneca — ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ♢ expr. (refl.) A se îneca (ca ţiganul) la mal = a suferi un eşec în ultimul moment. 2. refl. (Despre nave) A se scufunda. ♢ expr. Parcă i …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”