năbuşi

NĂBUŞÍ, nắbuş, vb. IV. (pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) sufoca, a (se) înăbuşi. ♦ tranz. fig. A împiedica dezvoltarea, desfăşurarea sau manifestarea unei acţiuni, a unui proces, a unui sentiment etc. ♦ tranz. fig. A face să nu se vadă, să nu se simtă, să nu se audă. 2. tranz. A potoli, a stinge focul. 3. intranz. (Adesea fig.) A se revărsa, a inunda; a invada. ♦ Despre sânge, lacrimi) A podidi. – cf. scr. n a b u š i t i .

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



NĂBUŞÍ vb. v. arunca, asfixia, azvârli, cotropi, invada, înăbuşi, încălca, îneca, năpădi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, sufoca, sugruma, tăbărî, zvârli.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



năbuşí vb., ind. prez. 3 sg. năbuşă/năbuşéşte, imperf. 3 sg. năbuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năbuşe/năbuşeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A NĂBUŞ//Í năbuşiésc tranz. pop. v. A ÎNĂBUŞI. /cf. sb. nabušiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE NĂBUŞ//Í mă năbuşiésc intranz. rar v. A SE ÎNĂBUŞI. /cf. sb. nabušiti

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



năbuşí (năbuşésc, năbuşít), vb. – 1. A sufoca. – 2. A reteza, a suprima. – var. înăbuşi cu der. sb. nabušiti "a fi umflat" (Mikloscih, Slaw. Elem., 16; Tiktin; Candrea). – Der. năbuşeală, s.f. (sufocare; zăpuşeală); năbuşitor, adj. (care sufocă; dogoritor).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER