înveciná — vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, 3 sg. şi pl. învecineázã … Romanian orthography
mărgini — MĂRGINÍ, mărginesc, vb. IV. 1. tranz. A forma limitele, marginile unui lucru, unei suprafeţe etc., a contura un lucru, o suprafaţă, a încadra, a delimita. ♦ A stabili anumite limite. ♦ refl. recipr. A se învecina cu..., a avea hotar comun cu... 2 … Dicționar Român
ţărmuri — ŢĂRMURÍ, ţărmuresc, vb. IV. 1. tranz. A mărgini, a limita, a pune hotar; p. ext. a îngrădi, a stăvili. ♦ refl. (Inv.; despre ţări, regiuni) A se învecina, a se mărgini cu... 2. refl. (înv.) A trage la ţărm, a aborda; a ţărmui. – Din ţărm (sau… … Dicționar Român
confina — confiná vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. confineáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CONFINÁ vb. I. 1. (Liv.) intr. A se învecina (cu). 2. refl. A se izola, [< … Dicționar Român
lovi — LOVÍ, lovesc, vb. IV. 1. tranz., intranz. şi refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ tranz. A bate. ♦ tranz. fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. tranz. şi refl. A (se) atinge (fără violenţă). 3 … Dicționar Român
megieşi — MEGIEŞÍ, megieşesc, vb. IV. refl. recipr. (înv. şi reg.) A se învecina, a se mărgini. [pr.: gi e ] – Din megieş. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MEGIEŞÍ vb. v. învecina, mărgini. T … Dicționar Român
răzori — RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV. tranz. şi refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦ tranz. fig. A tivi, a chenărui. – Din răzor1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZORÍ vb. v. învecina, mărgini … Dicționar Român
învecinare — ÎNVECINÁRE s.f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. – v. învecina. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 învecináre s. f., g. d. art învecinării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
aliman — ALIMÁN, alimane, s.n. (reg.) Apă adâncă. ♢ expr. A ajunge la aliman = a da (şi a nu mai putea scăpa) de un necaz. – sb. alaman (< tc.). Trimis de cornel, 05.02.2004. Sursa: DLRM alimán ( nuri), s.n. – Necaz, belea, primejdie. tc. (arab.) al… … Dicționar Român
hotar — HOTÁR, hotare, s.n. 1. Linie de demarcaţie care desparte o ţară de alta; frontieră, graniţă. ♢ Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar. ♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o aşezare de alta. 2. fig. Limită,… … Dicționar Român
