megieş — MEGIÉŞ, Ă, megieşi, e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (În evul mediu, în Moldova şi în Ţara Românească) Ţăran liber, stăpân de pământ. ♢ (Adjectival) Ţăran megieş. 2. s.m. şi f., adj. (pop.) Vecin. [pr … Dicționar Român
megiéş — s. m., adj. m. (sil. gi eş), pl. megiéşi; f. sg. megiéşã, art. megiéşa, g. d. art. megiéşei, pl. megiéşe … Romanian orthography
megiaş — megiáş ( şi), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (s.m.) Proprietar, vecin. – var. (Mold.) megieş. sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ între (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf … Dicționar Român
megieşesc — MEGIEŞÉSC, EÁSCĂ, megieşeşti, adj. (pop.) Care aparţine megieşilor, privitor la megieşi. [pr.: gi e ] – Megieş + suf. esc. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MEGIEŞÉSC adj. v. învecinat, limitrof, măr ginaş, vecin. Trimis de… … Dicționar Român
răzori — RĂZORÍ, răzoresc, vb. IV. tranz. şi refl. (Rar) A (se) mărgini, a (se) delimita, a (se) învecina. ♦ tranz. fig. A tivi, a chenărui. – Din răzor1. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RĂZORÍ vb. v. învecina, mărgini … Dicționar Român
învecina — ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. şi reg.) a se hotărî … Dicționar Român