- megiaş
- megiáş (-şi), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (s.m.) Proprietar, vecin. – var. (Mold.) megieş. sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ "între" (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá "frontieră". – Der. megieşesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieşi, vb. refl. (a se învecina); megieşie, s.f. (Mold., vecinătate). – cf. meje.Trimis de blaurb, 07.04.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.