întrece

întrece
ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într-o anumită privinţă; a depăşi. ♦ refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depăşească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ♢ loc. adv. (pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ♢ expr. (refl.) A se întrece cu gluma (sau cu şaga, rar, cu vorba) = a depăşi limitele bunei-cuviinţe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNTRÉCE vb. 1. v. depăşi. 2. a depăşi, a trece. (Greutatea pachetului întrece 10 kg.) 3. a covârşi, a depăşi. (Iubirea întrece toate celelalte sentimente.) 4. a depăşi, (fig.) a eclipsa. (Îl întrece prin inteligenţă.) 5. v. birui. 6. (SPORT) a bate, a dispune, a învinge. (A întrece la puncte pe adversar.) 7. a depăşi, (pop.) a lăsa. (Şi-a întrece toţi partenerii.) 8. a depăşi. (Aceste sarcini întrece puterile lui.) 9. v. lupta. 10. a se încerca, a se înfrunta, a se măsura, a se pune, (pop.) a se prinde. (Cine se întrece cu mine?) 11. v. în-tâlni.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

întréce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. întréc; conj. prez. 3 sg. şi pl. întreácă; part. întrecút
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNTRÉCE întréc tranz. A lăsa în urmă; a depăşi; a dovedi; a devansa. întrece la fugă. întrece în vitejie. ♢ întrece aşteptările (cuiva) a se dovedi mai presus decât s-a aşteptat (cineva). /în + a trece
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNTRÉCE mă întréc intranz. A lupta pentru întâietate (într-un domeniu oarecare); a concura. ♢ întrece cu gluma (sau cu şaga) a-şi permite mai mult decât se cuvine. /în + a trece
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • depăşi — DEPĂŞÍ, depăşesc, vb. IV. tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competenţa cuiva. Această… …   Dicționar Român

  • supăra — SUPĂRÁ, súpăr, vb. I. 1. refl. şi tranz. A avea sau a provoca cuiva o neplăcere; a (se) mâhni, a (se) necăji, a (se) amărî, a (se) întrista. 2. tranz. A stingheri, a incomoda, a deranja, a stânjeni. ♦ A chinui, a provoca o durere (fizică uşoară); …   Dicționar Român

  • întrecere — ÎNTRÉCERE, întreceri, s.f. Acţiunea de a (se) întrece şi rezultatul ei; concurs, competiţie, emulaţie. ♢ (Ieşit din uz) Întrecere socialistă = mişcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ loc. vb. A se lua la întrecere = a se… …   Dicționar Român

  • trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… …   Dicționar Român

  • devansa — DEVANSÁ, devansez, vb. I. tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăşi. 2. A săvârşi sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acţiune, un fapt). – Din fr. devancer. Trimis de… …   Dicționar Român

  • domina — DOMINÁ, domín, vb. I. 1. tranz. (Despre oameni, idei, concepţii etc.) A ţine pe cineva sau ceva sub influenţa sau stăpânirea sa; a stăpâni. ♦ refl. A reuşi să nu şi dea pe faţă sentimentele, gândurile etc. a se reţine, a se stăpâni. 2. tranz. şi… …   Dicționar Român

  • emulaţie — EMULÁŢIE, emulaţii, s.f. Sentiment, dorinţă, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într un domeniu de activitate; întrecere. [var.: emulaţiúne s.f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • exceda — EXCEDÁ, excedez, vb.I. intranz.(livr.) A întrece măsura, nivelul obişnuit, a depăşi valoarea; p.ext. a copleşi, a covârşi. – Din fr. excéder, lat. excedere. Trimis de laurap, 15.04.2004. Sursa: DEX 98  excedá vb., ind. prez. 3 …   Dicționar Român

  • forţa — FORŢÁ, forţez, vb. I. tranz. 1. A determina cu forţa pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ refl. A şi da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violenţă un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându le din… …   Dicționar Român

  • şagă — ŞÁGĂ, şăgi, s.f. (pop.) Glumă. ♢ loc. adv. În şagă = fără seriozitate, într o doară. Fără şagă = în mod serios. ♢ loc. vb. A face şagă = a şugui; a glumi. ♢ expr. Nu i vreme de şagă = nu i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu şaga = a …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”