- şagă
- ŞÁGĂ, şăgi, s.f. (pop.) Glumă. ♢ loc. adv. În şagă = fără seriozitate, într-o doară. Fără şagă = în mod serios. ♢ loc. vb. A face şagă = a şugui; a glumi. ♢ expr. Nu-i vreme de şagă = nu-i momentul potrivit pentru glumit. A se întrece cu şaga = a întrece măsura, a exagera. A se trece de şagă = a începe să devină lucru serios. A lăsa şaga (la o parte) sau a-i ajunge (cuiva) şaga (sau de şagă) = a termina cu gluma, a deveni serios. (În construcţii negative sau interogative); A fi (sau a-i părea cuiva) (de) şagă (sau lucru de şagă) = a fi (sau a i se părea cuiva că este) lucru neînsemnat, fără importanţă. – Din bg. šega.Trimis de RACAI, 16.11.2008. Sursa: DEX '98ŞÁGĂ s. v. ghiduşie, glumă, năzbâtie, năzdrăvănie, nebunie, poznă, ştrengărie.Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Sinonimeşágă s. f., g.-d. art. şăgii, pl. şăgiTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortograficŞÁG//Ă şăgi f. pop. Faptă sau vorbă plină de haz, menită să producă veselie; glumă. ♢ În şagă fără intenţii rele; în glumă. Fără şagă cu toată seriozitatea. Nu şagă în toată puterea cuvantului. A se întrece cu şagăa a întrece măsura; a-şi permite prea multe. A lăsa şagăa (la o parte) a înceta de a mai glumi; a se face serios. /<bulg. šegaTrimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEXşágă (şégi), s.f. – Glumă, poznă. sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. şagaci,adj. (glumeţ); şăgalnic, adj. (hazliu), var. şegalnic; şeganie, s.f. (înv., glumă); şegui (var. şugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują.Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.