şah

ŞAH, (1) şahi, s.m., (2) şahuri, s.n. 1. s.m. Titlu purtat de suveranii Iranului, corespunzător titlului de împărat; persoană care are acest titlu; şahinşah. 2. s.n. Joc de origine orientală care se dispută între două persoane, pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele, alternativ albe şi negre, cu 32 de piese, mişcate după anumite reguli, scopul final fiind câştigarea regelui adversarului; p. ext. tabla şi piesele care servesc la joc; şatrange. ♦ Situaţie în cursul jocului mai sus definit, în care regele uneia dintre părţi este atacat de o piesă a adversarului; (cu valoare de interjecţie) cuvânt însoţind mişcarea care creează această situaţie. ♢ expr. A da şah = a pune în pericol regele adversarului. A ţine (pe cineva) în şah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui; fig. a ţine pe cineva în tensiune, a-l imobiliza. – Din tc. şah. cf. germ. S c h a c h.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ŞAH s. I. (pol.) şahinşah. (şahul Iranului.) II. (înv.) şatrange, (franţuzism înv.) eşec. (Jocul de şah.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ŞAH s. v. padişah, sultan.

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Sinonime



şah (persoană) s. m., pl. şahi

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



şah (joc) s. n., pl. şáhuri

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic



ŞAH¹ şahi m. (în unele ţări musulmane; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; monarh; suveran. /<turc. şah, fr. schah, shah

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEX



ŞAH² şahuri n. 1) Joc între doi parteneri, constând în mutarea, după anumite reguli, a unor figuri pe o tablă specială. 2) Tabla şi piesele folosite la acest joc. 3) Situaţie în cursul acestui joc, când regele unuia dintre jucători este atacat de o piesă a adversarului. ♢ A ţine pe cineva în şah a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) a nu da posibilitate cuiva să acţioneze; a paraliza acţiunile cuiva. /<germ. Schach

Trimis de siveco, 16.11.2008. Sursa: NODEX



şah, şahuri, s.n. (înv.) viză a unei autorităţi puse pe registrele comerciale.

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DAR



ŞAH s.m. Titlu purtat de suveranul Iranului. [pl. şahi. / < germ. Schach, fr. chah, shah].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2008. Sursa: DN



ŞAH s.n. 1. Joc de origine orientală care se joacă pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele albe şi negre cu ajutorul a 32 de piese de valoare diferită. 2. Mişcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. ♦ A ţine (pe cineva) în şah = a limita jocul adversarului la apărarea regelui: (fig.) a ţine pe cineva sub presiune. 3. Totalitatea pieselor cu care se joacă şah (1). [pl. -huri. / < germ. Schach].

Trimis de LauraGellner, 16.11.2008. Sursa: DN



ŞAH s. n. 1. joc între doi jucători cu ajutorul a 32 de piese mişcate după anumite reguli pe o tablă împărţită în 64 de pătrăţele albe şi negre; (p. ext.) tabla şi piesele folosite. 2. mişcare în cursul acestui joc prin care se pune în pericol regele sau regina adversarului. o a ţine (pe cineva) în şah = a) a limita jocul adversarului la apărarea regelui; b) (fig.) a ţine pe cineva sub presiune. (< germ. Schach)

Trimis de raduborza, 16.11.2008. Sursa: MDN



şah (-huri), s.n. – Alineat. tc. sah (Tiktin). sec. XIX, înv.

Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER



şah (şáhi), s.m. – Suveran al Iranului. tc. şah, cf. ngr. σάχης, sp. jaque. Este dubletul lui şah, s.n. (joc oriental), din germ. Schach, cf. rus. šah. – Der. şahist, s.m. (jucător de şah). – Comp. sacnasiu, s.n. (verandă, geamlîc, balcon acoperit), din tc. (per.) şahnişin "tron" (Şeineanu, II, 305), cf. ngr. σαχνισίνι; safterea, s.f. (fumăriţă, Fumaria officinalis), var. sefterea, din tc. (per.) şahtere "sudoarea regelui", cf. ngr. σαφτερές; şahmara(nd), s.n. (brocart), din tc. şah meram "miracol regesc"; şahzadea, s.m. (principe, fiu de şah), din tc. şahzade.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER