depăşi

depăşi
DEPĂŞÍ, depăşesc, vb. IV. tranz. 1. A întrece pe cineva sau ceva care merge în acelaşi sens; a lăsa în urmă. 2. A trece peste o anumită limită, a întrece o anumită măsură, un anumit nivel. ♦ A întrece puterile sau competenţa cuiva. Această problemă mă depăşeşte. – Din fr. dépasser (după păşi).
Trimis de LauraGellner, 10.07.2004. Sursa: DEX '98

DEPĂŞÍ vb. 1. a devansa, a întrece. (L-a depăşi în mers.) 2. a întrece, a trece. (Greutatea pachetului depăşi 10 kg.) 3. v. întrece. 4. a întrece, (fig.) a eclipsa. (Îi depăşi prin însuşiri.) 5. a birui, a înfrânge, a învinge, a răzbi, (livr.) a surmonta. (A depăşi toate dificultăţile.) 6. a covârşi, a întrece. (Iubirea depăşi toate celelalte sentimente.) 7. a întrece. (Aceste sarcini depăşi puterile lui.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

depăşí vb. → păşi
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A DEPĂŞ//Í depăşiésc tranz. 1) A lăsa în urmă; a întrece; a dovedi; a devansa. 2) (limite, norme, măsuri, niveluri) A întrece sub aspect cantitativ. 3) A întrece din punct de vedere al componenţei. /<fr. dépasser
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEPĂŞÍ vb. IV. tr. 1. A întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte. 2. A întrece o anumită limită, o anumită măsură, un anumit nivel; a întrece puterile, competenţa cuiva. [P.i. -şesc, conj. 3,6 -şească. / < de- + păşi, după fr. dépasser].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

DEPĂŞÍ vb. tr. 1. a întrece, a lăsa în urmă (pe cineva sau ceva), mergând în acelaşi sens şi pe acelaşi drum; a o lua înainte. 2. a întrece o anumită limită, o anumită măsură. ♢ a întrece puterile, competenţa cuiva. (după fr. dépasser)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • trece — TRÉCE, trec, vb. III. I. 1. intranz. A merge fără a se opri, printr un anumit loc sau prin dreptul cuiva sau a ceva, a străbate un loc fără a se opri, a şi urma drumul, a fi în trecere pe undeva. ♢ expr. A trecut baba cu colacii = e prea târziu,… …   Dicționar Român

  • întrece — ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. tranz. 1. A depăşi pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate faţă de cineva, într o anumită privinţă; a depăşi. ♦ refl. recipr. A căuta să se depăşească unul pe altul. ♢ loc. adv. Pe întrecute =… …   Dicționar Român

  • autodepăşi — AUTODEPĂŞÍ, autodepăşesc, vb. IV. refl. A şi depăşi propriile realizări [pr.: a u ] – Auto1 + depăşi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  autodepăşí vb. (sil. a u ) → depăşi Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • devansa — DEVANSÁ, devansez, vb. I. tranz. 1. A întrece pe cineva, a o lua cuiva înainte; a depăşi. 2. A săvârşi sau a face să se petreacă ceva mai devreme decât era normal sau prevăzut; a grăbi (o acţiune, un fapt). – Din fr. devancer. Trimis de… …   Dicționar Român

  • depăşire — DEPĂŞÍRE, depăşiri, s.f. Acţiunea de a depăşi şi rezultatul ei; trecere peste o anumită limită. – v. depăşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DEPĂŞÍRE s. devansare, întrecere. (depăşire cuiva în mers.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • depăşit — DEPĂŞÍT, Ă, depăşiţi, te, adj. Învechit, perimat. – v. depăşi. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Depăşit ≠ actual Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  DEPĂŞÍT adj. 1. v. învechit. 2. învechit, perimat, retrograd. (O… …   Dicționar Român

  • transcende — TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. tranz. 1. (livr.) A trece dincolo de..., a păşi peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (fil.) A depăşi limita cunoaşterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender. Trimis de ionel… …   Dicționar Român

  • covârşi — COVÂRŞÍ, covârşésc, vb. IV. tranz. A depăşi, a întrece (cu mult) în măsură, în număr, în forţă etc.; p. ext. a copleşi, a învinge. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98  COVÂRŞÍ vb. 1. v. copleşi. 2. a( l) copleşi, a( l)… …   Dicționar Român

  • distanţa — DISTANŢÁ, distanţéz, vb. I. 1. tranz. A lăsa o anumită distanţă între două sau mai multe fiinţe sau lucruri; a rări. 2. refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanţă (tot mai) apreciabilă (pe cineva… …   Dicționar Român

  • dribla — DRIBLÁ, driblez, vb. I. intranz. (Sport) A conduce mingea sau pucul (cu piciorul, mâna, crosa etc.) în aşa fel încât să şi înşele adversarul direct şi să poată trece de el. ♦ tranz. A şi înşela şi a şi depăşi adversarul direct printr o conducere… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”