emulaţie

emulaţie
EMULÁŢIE, emulaţii, s.f. Sentiment, dorinţă, strădanie de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [var.: emulaţiúne s.f.] – Din fr. émulation, lat. aemulatio, -onis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

EMULÁŢIE s. concurenţă, întrecere. (Există acolo o adevărată emulaţie.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

emuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. emuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. emuláţiei; pl. emuláţii, art. emuláţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EMULÁŢI//E emulaţiei f. livr. Tendinţă de a egala sau de a întrece pe cineva într-un domeniu de activitate; întrecere. [G.-D. emulaţiei] /<fr. émulation, lat. aemulatio, emulaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EMULÁŢIE s.f. Întrecere. ♦ Sforţare, străduinţă, dorinţă de a întrece. [gen. -iei, var. emulaţiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio].
Trimis de LauraGellner, 29.05.2006. Sursa: DN

EMULÁŢIE s. f. 1. sentiment, efort, dorinţă de a egala sau de a întrece (pe cineva); întrecere, competiţie. 2. proprietate a unui sistem de calcul numeric de a executa programe scrise în limbajul de maşină al unui alt sistem. (< fr. émulation, lat. aemulatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • emuláţie — s. f. (sil. ţi e), art. emuláţia (sil. ţi a), g. d. art. emuláţiei; pl. emuláţii, art. emuláţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • emulaţiune — EMULAŢIÚNE s.f. v. emulaţie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  EMULAŢIÚNE s.f. v. emulaţie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • întrecere — ÎNTRÉCERE, întreceri, s.f. Acţiunea de a (se) întrece şi rezultatul ei; concurs, competiţie, emulaţie. ♢ (Ieşit din uz) Întrecere socialistă = mişcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ♢ loc. vb. A se lua la întrecere = a se… …   Dicționar Român

  • concurenţă — CONCURÉNŢĂ, concurenţe, s.f. 1. Rivalitate comercială, luptă dusă cu mijloace economice între industriaşi, comercianţi, monopoluri, ţări etc. pentru acapararea pieţei, desfacerea unor produse, pentru clientelă şi pentru obţinerea unor câştiguri… …   Dicționar Român

  • rivalitate — RIVALITÁTE, rivalităţi, s.f. Concurenţă între două sau mai multe persoane care aspiră la acelaşi lucru. – Din fr. rivalité, lat. rivalitas, atis. Trimis de IoanSoleriu, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  RIVALITÁTE s. v. concurenţă. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • stahanovism — STAHANOVÍSM s.n. (În fosta U.R.S.S. şi sateliţii comunişti) Metodă de lucru bazată pe o mai bună exploatare a iniţiativelor şi a experienţei profesionale ale muncitorilor şi, în paralel, pe spiritul de emulaţie, cu scopul de a mări capacitatea de …   Dicționar Român

  • turnir — TURNÍR, turnire, s.n. Competiţie din evul mediu occidental, în cadrul unei serbări, în cursul căreia cavalerii se întreceau în lupte cu armele. [pl. şi: turniruri] – Din germ. Turnier. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  turnír s. n., pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”