încoace — ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcţia mea. ♢ (În loc. adv.) Încoace şi încolo = dintr o parte în alta. (pop. şi fam.; substantivat, n.) A avea pe vino ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ♢ expr. Ce mai… … Dicționar Român
asupra — ASÚPRA conj. (Construit cu genitivul) 1. (Local), Peste; deasupra. Se apleacă asupra lui. ♢ expr. A avea (ceva) asupra sa = a purta (ceva) cu sine. A prinde (pe cineva) asupra faptului = a surprinde (pe cineva) în momentul când comite ceva (rău) … Dicționar Român
către — CẮTRE prep. 1. (Cu sens local) Spre, înspre, la. Către casă. ♦ (Precedat de prep. de ) Dinspre, de la... ♦ (pop.) Aproape de..., pe lângă. 2. (Cu sens temporal) Pe la..., cam la... Către seară. 3. Faţă de... ♦ (înv.) Împotriva, în contra. 4.… … Dicționar Român
spre — prep. 1. (Cu sens local) În direcţia..., înspre, către, la. Pornesc spre şcoală. ♦ (În numeralele de la 11 la 19, formate prin compunere) Adăugat la..., peste. Unsprezece. 2. (Cu sens temporal) În apropierea..., aproape de..., cam la vremea...,… … Dicționar Român
despre — DÉSPRE prep. 1. (Introduce un complement indirect, un complement circumstanţial de relaţie sau un atribut) În legătură cu..., privitor la..., referitor la..., de... Înţelegea că este vorba despre ei. ♦ (înv.) Împotriva..., asupra... ♦ (pop.) După … Dicționar Român
pe — prep. I. (Introduce un complement direct). 1. (Complementul este exprimat printr un substantiv nume propriu sau nume comun care indică o fiinţă) Îl strig pe Ion. A împuşcat pe lup în cap. ♦ (Complementul este exprimat printr un substantiv comun… … Dicționar Român
sus — adv. 1. Într un loc mai ridicat sau mai înalt (decât altul); la înălţime; deasupra. ♢ loc. adj. De sus = a) care este aşezat în partea nordică sau în partea mai ridicată a unui teren; b) care vine sau porneşte de la un organ de conducere; c) care … Dicționar Român
briză — BRÍZĂ, brize, s.f. Vânt uşor care suflă regulat la ţărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bríză s. f … Dicționar Român
declin — DECLÍN, declinuri, s.n. Coborâre a unui astru pe bolta cerului înspre apus; asfinţire, scăpătare. fig. Sfârşitul unei glorii, al unei puteri aparţinând unei persoane, unui popor, unei civilizaţii etc.; decădere. – Din fr. déclin. Trimis de dante … Dicționar Român
dinspre — DÍNSPRE prep. 1. (Introduce un complement care arată punctul de plecare al acţiunii) – Din direcţia... 2. (Introduce un complement circumstanţial de timp) Cam spre..., aproximativ în momentul... Dinspre seară. 3. (Introduce un complement indirect … Dicționar Român
