- briză
- BRÍZĂ, brize, s.f. Vânt uşor care suflă regulat la ţărmul mării, în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare; p. ext. adiere, boare. – Din fr. brise.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98bríză s. f., g.-d. art. brízei; pl. brízeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBRÍZ//Ă brizăe f. 1) Vânt uşor, regulat, care suflă la ţărmul mării, ziua înspre uscat, iar noaptea înspre mare. 2) fig. Suflare uşoară, răcoroasă şi plăcută (de vânt); boare; adiere. /<fr. briseTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBRÍZĂ s.f. Vânt uşor, regulat, de la ţărmul mării, care suflă în timpul zilei de la mare spre uscat, iar în timpul nopţii de la uscat spre mare. ♦ (fig.) Adiere, boare. [< fr. brise].Trimis de LauraGellner, 06.02.2008. Sursa: DNbríză (bríze), s.f. – Vînt uşor, adiere, boare. fr. brise.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERBRÍZĂ s. f. vânt periodic uşor, care suflă la ţărmul mării ziua spre uscat, iar noaptea spre mare, sau la munte, în amurg, spre văi, iar dimineaţa spre culmi; (p. ext.) adiere, boare. (< fr. brise)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.