încoace

ÎNCOÁCE adv. 1. Înspre mine, spre locul unde mă aflu; în direcţia mea. ♢ (În loc. adv.) Încoace şi încolo = dintr-o parte în alta. (pop. şi fam.; substantivat, n.) A avea pe vino-ncoace = a avea farmec, a fi cuceritor, atrăgător. ♢ expr. Ce mai încoace (şi) încolo = de ce atât a vorbă? e inutilă orice discuţie. 2. Înspre momentul de faţă, mai apropiat de epoca noastră. [var.: încoá adv.] – lat. in-eccu(m)-hocce.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



Încoace ≠ încolo

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ÎNCOÁCE adv. (pop.) întracoace, (reg.) acoace. (Vino încoace.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



încoáce adv. (sil. -coa-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNCOÁCE adv. 1) Înspre mine; în partea (sau în direcţia) mea; în partea aceasta. Vino încoace. ♢ A se da mai încoace a se apropia. încoace şi încolo într-o parte şi în alta; în toate direcţiile. A avea pe vino-ncoace a avea ceva atrăgător. 2) Mai aproape de timpul actual; înspre timpul prezent. ♢ Mai încoace a) mai aproape; b) într-un timp mai apropiat. De la o vreme încoace de câtva timp. [Sil. -coa-] /<lat. in-eccu[m]-hocce

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



încoáce adv. – Înspre mine. – Megl. ancoaţi. De la acoace, cuvînt păstrat în cîteva comp. ca în(tr’) a coace, şi aceasta de la eccum hocce (Puşcariu, ZRPh., XXXII, 478; Candrea-Dens., 851; DAR; după Philippide, Principii, 92, de la in ecce hacce). Încoa (mr. ncoa, megl. anco), adv. (înspre mine) pare să fie reducere a cuvîntului anterior (der. de la eccum illac propusă de DAR pare mai puţin probabilă, întrucît sensul ar fi trebuit să fie cel de încolo; astfel încît autorul trebuie să admită o încrucişare cu încoace). – Der. dincoace, adv. (de partea asta), cu prep. de, cf. dincolo.

Trimis de blaurb, 26.10.2008. Sursa: DER