îngrădi

îngrădi
ÎNGRĂDÍ, îngrădesc, vb. IV. 1. tranz. A împrejmui un teren (cu gard, cu uluci, cu zid etc.); p. ext. a hotărnici. ♦ refl. fig. A se pune la adăpost, a se apăra cu ajutorul cuiva sau a ceva. 2. tranz. fig. A pune limite, a stăvili. 3. refl. recipr. (înv.) A se înţelege, a cădea de acord. – cf. sl. g r a d i t i.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

A îngrădi ≠ a dezgrădi
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNGRĂDÍ vb. v. împrejmui.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNGRĂDÍ vb. v. limita, mărgini, restrânge.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îngrădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. îngrădésc, imperf. 3 sg. îngrădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngrădeáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNGRĂD//Í îngrădiésc tranz. 1) (terenuri, suprafeţe etc.) A înconjura cu un gard; a împrejmui; a ţărcui. îngrădi curtea. 2) fig. A pune în anumite limite; a mărgini; a limita; a restrânge. [Sil. în-gră-] /în + sl. graditi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNGRĂD//Í mă îngrădiésc intranz. înv. 1) A ajunge la înţelegere reciprocă; a cădea de acord; a se înţelege. 2) fig. A se pune în afara oricărei responsabilităţi personale; a se pune la adăpost. /în + sl. graditi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb. – 1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (refl.) A se înţelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, şi de asemenea gard, grădină. – Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădeşte); îngrăditură, s.f. (gard, împrejmuire; înv., fortificaţie); îngrădeală, s.f. (separare); îngrădiş, s.n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • ocoli — OCOLÍ, ocolesc, vb. IV. 1. tranz. şi intranz. A străbate o distanţă făcând un ocol; a merge de jur împrejur, a înconjura. ♦ (pop.) A cutreiera, a colinda. ♦ tranz. A evita să atingi sau să loveşti pe cineva sau ceva, ferindu te într o parte,… …   Dicționar Român

  • împrejmui — ÎMPREJMUÍ, împrejmuiesc, vb. IV. tranz. A pune, a aşeza un gard, pietre etc. de jur împrejurul unul loc pentru a l delimita de rest; a îngrădi. ♦ fig. A înconjura, a împresura. – În + preajmă + suf. ui. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • ţărcui — ŢĂRCUÍ, ţărcuiesc, vb. IV. tranz. 1. A adăposti, a închide vitele, oile într un ţarc (1). 2. p. gener. A împrejmui, a îngrădi. – Ţarc + suf. ui. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŢĂRCUÍ vb. v. împrejmui, închide, înconjura, îngrădi …   Dicționar Român

  • limita — LIMITÁ, limitez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) fixa între anumite limite sau graniţe; a (se) mărgini, a (se) restrânge, a (se) îngrădi. – Din fr. limiter, lat. limitare. Trimis de bogdang, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LIMITÁ vb. 1. v. delimita …   Dicționar Român

  • încorseta — ÎNCORSETÁ, încorsetez, vb. I. tranz. A pune într un corset (medical). ♦ fig. A împiedica pe cineva în acţiunile sau în gândurile sale; a îngrădi, a încătuşa. – În + corset. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  încorsetá vb., ind. prez.… …   Dicționar Român

  • îngrădire — ÎNGRĂDÍRE, îngrădiri, s.f. Acţiunea de a (se) îngrădi şi rezultatul ei. – v. îngrădi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Îngrădire ≠ dezgrădire Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  ÎNGRĂDÍRE s. v. împrejmuire. Trimis de… …   Dicționar Român

  • îngrăditură — ÎNGRĂDITÚRĂ, îngrădituri, s.f. Împletitură de nuiele (sau gard, zid, grilaj etc.) cu care se împrejmuieşte un teren. – Îngrădi + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGRĂDITÚRĂ s. v. gard. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • desprejmui — DESPREJMUÍ, desprejmuiesc, vb. IV. tranz. A scoate, a desfiinţa împrejmuirea unei curţi, a unui loc etc. – Des1 + [îm]prejmui (împrejmui). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A desprejmui ≠ a împrejmui, a îngrădi Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • dezgrădi — DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV. tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. – Dez + [în]grădi. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  A dezgrădi ≠ a împrejmui, a îngrădi Trimis de siveco, 03.08.2004 …   Dicționar Român

  • gard — GARD, garduri, s.n. 1. Construcţie de lemn, de metal, de zidărie etc. care împrejmuieşte o curte, un teren, o grădină etc. ♢ Gard viu = plantaţie deasă de arbuşti, de forma unui gard (1), care serveşte la împrejmuirea unui loc sau ca element… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”